luni, 7 septembrie 2009

copil.

acum ceva timp percepeam viata ca pe o joaca.fara griji,fara probleme,fara toate acele chestii de care acum ma lovesc mereu.si nici macar nu stiam ca vor fi vreodata in viata asta.era totul colorat,vesel,fericit si curat.erau zilele scurte si frumoase.iar noptile lungi si pline de vise.si parca era altfel.mult mai simplu.erau zilele in care stateam cu mama si faceam haine la papusi.cand ai mei radeau de mine si ma necajeau ca nu puteam sa pronunt litera "R",cand ma jucam sotron in fata curtii sau cand am primit mingea aia rosie care imi placea atat de mult si o loveam de peretele casei,cand erau desenele animate cu alladin pe tvr1,fix dupa teleenciclopedie,cand ma chema bunicu' sa ma intrebe cat fac 2x3..aaaa..sau atunci cand primeam 2500 de lei sa ma duc sa imi iau o punga de pufuleti de peste strada..sunt multe.si imi lipsesc.mi'as dori sa fie iar asa.sa fie eclipsa si sa o intreb pe mama de ce se face intuneric de la ora 2 dup'amiaza sau sa ma certe tata ca am spart vreo cana.si atunci cand am dat geamurile cu var doar sa o ajut pe mama:))si faceam multe prostii..dar de fapt parintii nu inteleg ca atunci cand un copil face un lucru rau,e de fapt un lucru bun nereusit.si stiu ca asteptam cu nerabdare ziua aia de 20'j noua iunie,pentru ca atunci adunam 1 la varsta mea.doamne..si cat imi mai placeau clatitele alea cu finetti facute de mama in fiecare duminica.parca nu ma mai saturam de ele.si zilele in care mergeam la tara la bunica atat de fericita si dupa ce pleca mama,incepeam sa plang dupa ea spunand ca vreau acasa..si bunica ma lua mereu in brate si imi zicea ca odata si'odata tre' sa invat sa stau fara mama.si nu intelegeam nimic ma.absolut nimic.si imi era bine.nu stiam ce'i ura,dragostea,melancolia,greu sau usor.pentru mine era totul la fel.inocenta,puritate si fericire.nu am avut tot ce mi'am dorit cand am fost mica..dar ce am avut pot sa spun ca mi'a fost de ajuns.si acum totul s'a schimbat.si mi'am dat seama ca lucrurile nu stau asa.ca viata nu e doar acea cutie colorata pline de vise si bucurie.acum am descoperit ca acea cutie are si partea ei neagra,plina de ura.

P.S:am fost copii cu totii,dar am uitat pe rand!

Un comentariu: